Announcement

**sandero 4 ever** · 6 April 2008, 21:17

Interesant... Apropo, nu sti daca pot face rost de articolul asta din revista in romana?

**Stefan** · 7 April 2008, 00:20

Pai nu-l vezi ca e in romana??? Eu de ce crezi ca m-am chinuit sa-l traduc???

LE: Am tradus numai textul principal al articolului, nu si ferestrele, graficele, etc. Astea cred ca se pot intelege. Doar suntem latini cu totii.

**sandero 4 ever** · 7 April 2008, 10:56

putea sa fie si din alta revista in care era dacia sandero. de unde ai vrea tu sa stiu ca asta e tradus?

**Stefan** · 7 April 2008, 11:46

Aaa, pfff, nu stiu.... poate pentru ca scrie la inceputul postului "Atasez scanurile revistei si traducerea mea a articolului. Enjoy:"???
Pay attention.

**sandero 4 ever** · 9 April 2008, 10:19

partea aia nu am citit-o

**adimatis** · 10 April 2008, 00:52

stefan,
mersi (merci!) mult de articol si de traducere.

**Stefan** · 10 April 2008, 01:15

cu placere. daca mai gasesc...
desi acu o sa apara drive teste in romana direct. cu dacia.

**cj_03_grm** · 6 May 2008, 21:22

merci,articolul a fost grozav abea astept sa apara si la noi in romaneste test-drive cu dacia sandero

**sandero 4 ever** · 19 June 2008, 14:55

Primul test cu Dacia Sandero facut de echipa Promotor.

1. Interior Modern si normal.
După cum era de asteptat, Dacia Sandero se comportă ca o masină modernă de clasă mică. Motorul de 1,6 litri si 90 CP nu impresionează prin nimic, iar comportamentul rutier este foarte corect.

Concluzia primului contact pe sosea cu Dacia Sandero este simplă: vorbim de o masină corectă si foarte normală pentru anii 2000. Azi, 18 iunie, am condus varianta cu motorul de 1,6 litri, iar mâine, 19 iunie, vom avea ocazia să mergem cu versiunea de bază, cu motorul de 1,4 litri.

Dacia Sandero arata obisnuit
Modelul pus la dispozitie a fost Dacia Sandero 1,6 MPI, în echiparea Laureate. De la prima vedere, Dacia Sandero se integrează foarte bine în peisajul automobilistic european, fiind un hatchback de clasă mică aproape banal, identitatea vizuală fiind accentuată doar de noua siglă Dacia si de stopurile cu un design modern. În rest, Sandero este pur si simplu o masină obisnuită de oras - mai ales dacă luăm în considerare culoarea gri-sobolan a modelului pe care l-am avut la dispozitie.

O dată asezat pe scaunul soferului, îti dai seama că habitaclul este clar evoluat fată de al cunoscutului deja Logan. Plasticele sunt altele, mai bune, chiar dacă suntem departe de calitatea oferită de japonezi sau germani. Însă, cel putin la prima vedere, plasticele din Dacia Sandero par destul de rezistente la uzură în timp. Aspectul este si el schimbat, după cum am remarcat încă de la lansarea statică a masinii, la Geneva 2008, fiind păstrată pozitionarea principalelor comutatoare si butoane.

Per total, prima impresie este foarte ok dacă ne raportăm la cât costă masina - fată de restul concurentilor din clasa mică, interiorul lui Sandero pot spune că este undeva sub medie, ca aspect. Celor pretentiosi, care omit pretul mic al masinii, nu le va conveni, de exemplu, faptul că mânerul usii din fată, în ciuda unui design foarte reusit, este dintr-un plastic dezagreabil sau că reglajul pe înăltime al scaunului soferului dispune de o manetă relativ prost plasată. Eu, unul, mi-am implementat în minte clar faptul că am de a face cu o masină nouă sub 10.000 euro, deci astfel de compromisuri mi se par acceptabile.

2.Motor cu resures suficiente.
La pornirea motorului de 1,6 litri, primul lucru pe care l-am sesizat a fost silentiozitatea acestuia, Lucru confirmat si în conducere, Dacia Sandero fiind foarte putin gălăgioasă fată de Dacia Logan cu acelasi motor, datorită atentiei mai mari la materialele fonoabsorbante. Nu pot spune că Dacia Logan 1,6 era foarte deranjantă din punct de vedere al zgomotului interior, dar, la nivel calitativ, Sandero stă mai bine, lucru care face diferenta la un drum lung, unde oboseala nu va mai fi amplificată de zgomotul motorului.

În ce priveste zgomotele aerodinamice sau cele ale suspensiei, prima impresie este că Sandero rămâne un Logan. Cum drumurile croate pe care am circulat erau bine asfaltate, nu prea am avut ocazia să auzim suspensia la lucru, însă aerodinamica este un sector neprioritar. Oglinzile laterale mari si gabaritul generos al masinii induc un vâjâit mai mult decât sesizabil peste 80-100 km/h, atmosfera interioară rămânând mai acceptabilă decât în cazul lui Logan. Oricum, nici un automobil actual din categoria lui Sandero nu stă mai bine în domeniul zgomotului la viteze mari, deci Sandero poate fi plasat cu usurintă în media clasei mici din acest punct de vedere.
Cum accelerează si care este răspunsul motorului de 1,6 litri - ei bine, din start trebuie remarcat că nu este un motor pentru tinerii nărăvasi. La fel ca în cazul lui Logan, acest motor cu numai două supape pe cilindru urcă în ture gradual, fără să se grăbească, acoperind destul de constant toată plaja de turatii. Ba as putea spune că se comportă suficient de bine chiar si la doar 1.000 rpm - de la această turatie, repriza în treapta a cincea nu induce un tremurat exagerat în transmisie, ceea ce demonstrează că rezerva de cuplu este suficientă.

Însă nu suficientă pentru depăsirile în fortă sau urcările sustinute ale rampelor mai mari, caz în care trebuie retrogradat chiar până în treapta a doua pentru a stoarce din motor cât mai mult, Acest lucru nu mai rămâne valabil în cazul celor care agreează un stil de conducere relaxat si atent, caz în care Sandero 1,6 este chiar o masină rapidă. De fapt, Dacia Sandero cu motorul de 1,6 litri si 90 CP este aproape la acelasi nivel al performantelor pe sosea ca o compactă de genul lui VW Golf, cu motor de 1,6 litri si 100 CP - avantajul lui Sandero rezidă din masa mai mică.

Motorul de 1,6 litri nu se poate lăuda cu un cuplu foarte bun, cei 128 Nm fiind doar suficienti, însă turatia de 3.000 rpm este destul de joasă, ceea ce, în general, este un avantaj în condusul pe sosele. Sincer, punând din nou în balantă pretul masinii, motorul de 1,6 litri se dovedeste agreabil, fără a avea pretentii de sportivitate. Despre economicitate nu mă pot pronunta, traseul fiind prea scurt pentru a-mi putea face o idee fundamentată, dar cred că un consum mediu real porneste de la cel putin 7,5 litri/100 km. Însă acest lucru rămâne de verificat într-un test ulterior de consum.

Legat de transmisie, timoneria suferă de o usoară inexactitate, care nu este foarte deranjantă, iar cele cinci trepte de viteză au o etajare destul de lungă. Aspecte care au darul de a castra dorinta de a schimba rapid treptele, maniera sportivă iesind din discutie. Pedala de ambreiaj mi s-a părut cam moale, fiind necesară o minimă acomodare cu punctul unde cuplează ambreiajul, iar intrarea în marsarier este însotită de un cloncănit. Din nou, mici neajunsuri puse în umbră de măria sa pretul...

3.Comportament rutier moderat.
Unul dintre punctele care denotă faptul că Dacia Sandero costă putin este sistemul de frânare. Desi pedala de frână este dozată corespunzător, iar ABS-ul îsi face datoria foarte bine, fadingul intervine rapid într-un regim dinamic, mai ales în coborâre. Este de preferat păstrarea unui stil moderat de condus pe viraje, altfel distantele de frânare cresc simtitor. În ce priveste stabilitatea la frânare, doar decelerarea violentă de la peste 100 km/h induce o mică destabilizare a masinii, necesitând corectii din volan. Lucru valabil pentru orice altă masină de dimensiuni mici, ca Sandero.

Suspensia masinii este una îndreptată spre confort, ceea ce înseamnă un ruliu evident în curbe, accentuat de dimensiunile caroseriei si de garda la sol. Însă stabilitatea este bună, caracterul subvirator fiind usor controlabil prin dozarea acceleratiei. Dar nu trebuie uitat că masina este destul de usoară si dă impresia că se "aruncă" fără probleme în curbe - scârtâitul pneurilor, însă, survine destul de devreme la viteze mari, peste 80 km/h. Încercarea de destabilizare voluntară a masinii, prin frânarea bruscă în curbă, nu a dat emotii, rotile urmând traiectoria impusă, iar spatele nu a dat semne că iese de sub control - totusi, la viteze mai mari, descărcarea puntii spate va duce la supravirare.

Nu am încercat celebra manevră de evitare a elanului, căreia Logan i-a făcut fată fără probleme după falsa demonstratie a celor de la ADAC, dar Sandero nu pare să fie diferit de fratele Logan la manevrele din scurt. Însă masina are o rază de bracaj cam mare, fiind necesare destule manevre pentru o întoarcere în parcare, de exemplu. Acomodarea cu dimensiunile masinii ia ceva timp, dar, per total, vizibilitatea nu suferă reprosuri, chiar dacă initial credeam că montantul spate mai gros avea să fie o problemă.

Cât despre confortul suspensiilor, nu am avut ocazia să îl testăm în Croatia - dar ne rezervăm acest privilegiu în România, unde eternul santier Bucuresti ne oferă un poligon excelent de încercare. Deocamdată, este clar că Dacia Sandero are o amortizare lină, nu seacă, ceea ce, împreună cu scaunele suficient de moi, o recomandă ca o masină foarte potrivită pentru drumurile noastre

4.Sandero 1.6-verdict.
Personal, îi acord nota 7,5 lui Dacia Sandero 1,6 MPI, deoarece mi se pare un mijloc de transport bine adaptat în segmentul masinilor de oras. Este clar o masină destinată celor care vor ceva mai mult zvâc, dar nu au pretentii de sportivitate. Spatiul interior este foarte generos pentru o masină de oras, iar confortul general este cel putin în media clasei mici. Pe lângă familisti, Sandero îi vizează si pe cei mai tineri, care au nevoie de o masină modernă si suficientă la toate capitolele.

Dacia Sandero pierde puncte în privinta rigurozitătii comportamentului rutier, dar asta prin prisma unui stil de condus dinamic. Aspectul interiorului este mai mult decât decent, însă calitatea plasticelor va rămâne unul dintre subiectele aprig dezbătute. Motorul de generatie mai veche va fi, cel mai probabil, criticat pentru consumul mai mare decât al concurentilor cu patru supape pe cilindru, desi se achită onorabil de sarcini. Sandero mai are de luptat cu notorietatea negativă a brandului Dacia, pentru multi dintre români - mai ales din punctul de vedere al celor ahtiati după renumele calitătii germane.

Aspect exterior 7
Interior si habitabilitate 8
Motor si comportament 6
Buget 10 * (cu steluta)
NOTA FINALA 7.75

Însă, în final, Dacia Sandero 1,6 cred că merită nota 8,5 cu prisosintă, deoarece raportul pret/masină este imbatabil la această oră, chiar dacă, luând masina la bani mărunti, există destule neajunsuri. Practic, Dacia Sandero 1,6 este masina de care ai nevoie pentru a te deplasa din punctul A în punctul B, fără dureri de cap si pentru niste costuri reduse. Mai rămâne de văzut cum îmbătrâneste, însă, deocamdată, pentru o masină nouă, Dacia Sandero este cea mai ok ofertă în momentul actual.

Sursa: Promotor

Attached Files

**bunicuta** · 19 June 2008, 15:02

Din ce am citit si eu pe site-ul promotor, nu prea au fost incantati de motorul de 1.6, abia astept sa vad reactiile dupa ce vor testa si varianta 1.4

**Stefan** · 19 June 2008, 21:30

După ce am încercat Dacia Sandero 1,6 MPI, credeam că motorizarea de 1,4 litri şi 75 CP este foarte potrivită pentru bunici şi bunicuţe. Însă nu este chiar aşa.

Când spui motorizare de bază, te gândeşti automat la multe compromisuri - iar motorizarea de bază a lui Sandero are 200 cmc în minus faţă de motorul de 1,6 litri şi cu 15 CP mai puţin, în condiţiile în care masa maşinii este puţin peste o tonă. Dacă în ziua precedentă am concluzionat că versiunea de 1,6 litri nu este nicidecum sportivă, permiţând un condus relativ dinamic, motorizarea de 1,4 litri mă aşteptam să fie leneşă, ca pentru bunicii cu reflexe întârziate.

De evitat echiparea de baza
Primul contact cu maşina de test a fost dezamăgitor, deoarece versiunea de echipare era Ambiance, în regres evident faţă de Laureate: în afara aerului condiţionat, nici un alt element de confort nu era prezent pe maşină. Ba mai mult, micile manete pentru reglajul manual al oglinizilor exterioare sau manivelele de acţionare a geamurilor laterale sunt dintr-un plastic urât şi neplăcut la atingere, de parcă cei de la Dacia vor musai să mă convingă să optez pentru nivelul superior de echipare. Pentru prima oară am făcut o paralelă cu Dacia 1310, ale cărei manivele pentru geamuri mi se par acum chiar frumos finisate.

Alt minus al acestui nivel de echipare mai modest este spătarul banchetei, care nu se rabate fracţionat, ci într-o singură bucată, modularitatea portbagajului fiind astfel redusă. M-am simţit chiar nedreptăţit când am observat că ceasurile de bord nu mai au fundal alb, ci sunt extrem de banale, iar scaunul şoferului şi volanul nu mai dispun de reglaj pe înălţime - ceea ce duce la o primă impresie de "semi-camionagiu", şoferul stând foarte sus, ca în Logan.

Nu înţeleg de ce organizatorii nu ne-au dat să testăm prima oară această versiune, pentru că, după ce am văzut ce înseamnă Laureate, nu recomand nimănui versiunea de echipare inferioară Ambiance. Mai ales pentru că vorbim de un automobil modern, la urma urmei, în care geamurile electrice sau bancheta fracţionabilă ar trebui să fie dotări de serie. Cu această nelămurire persistând în minte, am dat drumul motorului de 1,4 litri.

După ce am încercat Dacia Sandero 1,6 MPI, credeam că motorizarea de 1,4 litri şi 75 CP este foarte potrivită pentru bunici şi bunicuţe. Însă nu este chiar aşa.

Moment în care am ajuns la a doua paralelă cu Dacia 1310 - sunetul motorului şi al evacuării lui Sandero 1,4 MPI aminteşte imediat de venerabila doamnă autohtonă. La ralanti, însă, insonorizarea este la fel de bună ca în cazul motorizării mai mari. După primii metri am remarcat lipsa servodirecţiei, volanul necesitând un efort vizibil mai mare la manevrele pe loc sau cu viteză foarte mică. Dacă pentru bărbaţi acest lucru nu este un impediment, în cazul femeilor lipsa servodirecţiei va pune precis probleme în traficul urban. Din nou, am simţit că producătorul pur şi simplu mă forţează să mă orientez către echipările superioare.

Motorul de baza e bun in oras
Aşadar, primele impresii duceau la concluzia că Dacia Sandero 1,4 MPI le este destinată bunicilor: pentru că zgomotul motorului le va aminti de Dacia 1310 şi pentru că lor nu prea le pasă de lipsa dotărilor moderne. Eroare, însă, pentru că după primii zeci de metri Dacia Sandero 1,4 MPI a demonstrat o vivacitate peste aşteptări. Este clar o motorizare pentru cei care nu se grăbesc, dar nu este deloc leneşă în regim normal de exploatare. Pe străduţele de pe insula Hvar mi-am dat seama că această versiune se descurcă foarte bine în trafic urban, fiind penalizată doar de lipsa servodirecţiei, mai ales în cazul manevrelor de parcare.

Practic, motorul de 1,4 litri se pretează de minune la rularea cu viteze maxime de 50-60 km/h şi utilizarea primelor trei trepte de viteză, cam lungi pentru demaraje serioase. O dată ieşit din oraş, însă, pe drumurile publice, motorul începe să îşi arate limitele, mai ales în ce priveşte acceleraţiile şi reprizele - remarca îşi are rostul doar dacă facem o comparaţie strictă cu motorizarea de 1,6 litri, pentru că, altfel, comportamentul relativ leneş pe traseele extraurbane este perfect normal pentru un astfel de motor.

Nu m-a mirat nici lipsa de vână la urcarea rampelor accentuate, unde viteza scade drastic, impunând schimbarea chiar până în treapta a doua. Sunt sigur că, dacă se încarcă maşina cu cinci persoane şi se umple portbagajul, cei 112 Nm ai cuplului maxim vor fi foarte împovăraţi de masa maximă de o tonă şi jumătate. Cu alte cuvinte, cei care vor de la Sandero să fie sprinten în concedii, la drum lung, cu toată familia, ar trebui să se gândească de două ori înainte de a opta pentru motorizarea mică, de 1,4 litri, deoarece Sandero 1,6 se pretează mult mai bine la drum lung, în ciuda diferenţei de preţ de 400 de euro.

În afara performanţelor dinamice, se mai remarcă o diferenţă faţă de versiunea de 1,6 litri, şi anume zgomotul ceva mai strident al motorului, mai ales în cazul rulării în acelaşi tempo cu motorul de 1,6 litri, ceea ce necesită turarea mai accentuată a propulsorului. Funcţionarea aerului condiţionat pare să aibă acelaşi efect castrant asupra ambelor motoare, efect puţin vizibil dacă se conduce relaxat, cu respectarea limitelor de viteză. Oricum, scaunul înalt nu îţi oferă posibilitatea găsirii unei poziţii de pilotaj, deci maşina te invită să fii calm şi prudent. Ca şi bunicul.

După ce am încercat Dacia Sandero 1,6 MPI, credeam că motorizarea de 1,4 litri şi 75 CP este foarte potrivită pentru bunici şi bunicuţe. Însă nu este chiar aşa.

Stabilitatea în curbe şi performanţele la frânare sunt la acelaşi nivel cu Sandero 1,6 MPI, maşina îngurgitând fără probleme curbe relativ strânse cu viteze de 80-90 km/h, suficient pentru majoritatea şoferilor. Consumul estimez că poate fi apropiat de cifrele oficiale doar dacă în maşină se află o singură persoană, fără porniri viteziste. Altfel, încărcarea maşinii va necesita turaţii mai mari de funcţionare a motorului, prin urmare şi un consum crescut, mai apropiat de cifrele oficiale ale motorizării de 1,6 litri. Asta este, trebuie să ne obişnuim cu ideea că fiabilitatea şi concepţia mai veche a motorului ne costă nişte grame în plus de benzină pe kilometru.

Sandero 1,4 - oferta suficient de buna
Verdictul referitor la Dacia Sandero 1,4 MPI este mult mai rezervat. Nu atât în ce priveşte motorul, care mi-a depăşit puţin aşteptările, cât în ce priveşte versiunea de echipare Ambiance. Aceasta are câteva minusuri importante în ce priveşte confortul şi, sincer, diferenţa de 700 euro faţă de Preference nu mă convinge - prefer să dau aceşti bani pentru un confort sporit, chiar dacă maşina mă va costa astfel 8.050 euro. Motorul de 1,4 litri nu este o alegere rea, dar este clar că se pretează mult mai bine rolului de navetist pentru una sau două persoane în traseu urban decât drumurilor lungi cu toată familia în regim extraurban (caz în care motorizarea de 1,6 litri este o alegere mai bună).

Dacia Sandero 1,4 MPI primeşte un 7 onest, fiind o ofertă destul de atractivă în peisajul actual al clasei mici - însă depinde de nivelul de echipare dacă această notă 7 este rezultatul lui 6,51...

Rezumând, se poate spune despre Dacia Sandero că este un automobil suficient de reuşit pentru banii pe care îi reclamă, criticile nefiind puţine - însă acestea sunt puse în umbră de costurile avantajoase. Maşina le este dedicată celor care doresc un automobil pragmatic şi care pot aprecia corect raportul preţ/maşină pe care Sandero îl oferă, trecând peste ideile preconcepute privind marca românească.

sursa: Promotor

LE: o chestie n-am inteles eu din testul asta:

"Primul contact cu maşina de test a fost dezamăgitor, deoarece versiunea de echipare era Ambiance, în regres evident faţă de Laureate: în afara aerului condiţionat, nici un alt element de confort nu era prezent pe maşină."

... Ambiance la ei la test are A/C?

**sandero 4 ever** · 19 June 2008, 21:40

Intreaba-i! Si mie mi s-a parut foarte ciudat, dar... Poate au gresit in articol.

**adimatis** · 20 June 2008, 11:45

banuiesc ca deja multi au condus masina, deci nu mai e o mare smecherie. sau vor conduce zilele astea. oricum, impresiile mele de la drive-test sunt dupa cum urmeaza:

1. postul de conducere imbunatatit fata de logan. stau mai bine, ma simt mai bine.
2. reglajul pe inaltime al volanului are relevanta doar daca scaunul este inaltat undeva pe maxim. daca scaunul sta normal, atunci volanul poate fi reglat doar sus-foarte sus. deci nu e neaparat o mare branza. totusi, e un plus.
3. bordul e mai variat, mai vesel decat la logan. imbinari destul de slabute, plastice modeste, totusi arata binisor; cu siguranta se putea acorda mai multa atentie detaliilor. imi plac indicatoarele pe fond alb, sper sa continue sa-mi placa si dupa un an-doi.
4. retrovizoarele mai mari sunt binevenite.
5. cotiera era chiar comoda, ma batea gandul sa-mi pun, dar acum sunt sigur ca-mi voi pune si eu, merita.
6. motorul de 1.6 nu mi s-a parut vreo racheta sau ceva, dar AC-ul era pornit si nici eu nu am exagerat cu turatiile. plus ca nici vorba de cei 3000 de km necesari pentru "lasare". in aceste conditii, mi s-a parut cam egal cu 1.4 al lui tata, condus in regim normal (> 3000 rot/min) se observa insa o rezerva de accelerare, chiar daca nu am folosit-o. nu am turat peste 3000 decat de vreo doua ori, pentru ca efectiv nu am avut de ce.
7. AC-ul mi s-a parut foarte eficient. drept ca nu erau decat vreo 25 de grade afara, dar era pe treapta 1 si era destul de racoros inauntru.
8. am vazut cu ii sta in portbagaj acelei tavi din plastic, cu capac. cam aiurea. adica e fain ca ridica "podeaua" la nivelul gurii hayonului, dar capacul e cam jenant, iar cutia in sine mi se pare o treaba neterminata. cred ca mai bine fara.
9. mi-a placut suspensia, desi nu am trecut peste denivelari semnificative sau drum neasfaltat. mi s-a parut mai confortabila decat loganul, si-n acelasi timp destul de ferma. greu de explicat, dar mi-a placut feelingul.
10. enervanta modalitatea de prindere a centurii, daca ai cotiera: ridici cotiera (avand grija sa o ridici cu totul, nu doar capacul) apoi prinzi centura, apoi lasi cotiera. aceeasi manevra si cu frana de mana... ia timp si nervi, cel putin pana te obisnuiesti.

concluzie: o sa comand masina.

**012** · 20 June 2008, 11:53

Confirm suspensia mai buna, am trecut peste denivelari pe care le-a preluat mai bine decat Loganul.
Tava de plastic din portbagaj mi se pare o aiureala, micsoreaza spatiul vizibil, e prost facuta. Portbagajul este mult mai aratos fara chestia aceea.
Vizibilitatea foarte buna, oglinzile laterale cuprinzand o arie mare
Nu am perceput"tenta" culorii din geamuri

Announcement

Informatii si clarificari privind datele personale

Drive test Sandero

Drive test Sandero

Comment

Comment

Comment

Comment

Comment

Comment

Comment

Comment

Comment

Comment

Comment

Comment

Comment

Comment